Medierea in cazul unui litigiu aflat pe rolul instantelor de judecata

Cand este obligatorie sedinta de informare cu privire la avantajele medierii?

Daca prin lege nu se prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor din diverse materii, in conditiile prevazute de lege [art 2 alin.(1) din Legea nr. 192/2006].

In art. 601 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 se prevede ca, in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii:

  1. in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
  2. in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64, si anume in cazul rezolvarii neintelegerilor dintre soti privitoare la: continuarea casatoriei, partajul de bunuri comune, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, precum si orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii;
  3. in litigiile privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
  4. in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
  5. in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;
  6. in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la registrul comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedura ordonantei de plata (art. 1.013-1.024) sau la procedura privind cererile cu valoare redusa (art. 1.025-1.032), prevazute in Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
  7. in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima isi exprima consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul; daca victima refuza sa participe impreuna cu faptuitorul, sedinta de informare se desfasoara separat.

IMPORTANT! Incepand cu data de 1 august 2013, sanctiunea ce intervine in cazul neindeplinirii de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f), o constituie respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila.

Conform art. 602 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, „procedura de informare, incluzand si formalitatile pentru convocarea partilor, nu poate depasi 15 zile calendaristice”. Prevederile art. 2.532 pct. 7 C.civ. [privind unul dintre cazurile generale de suspendare a prescriptiei] sunt aplicabile in mod corespunzator. „Acceptarea participarii sau participarea la sedinta de informare nu constituie o recunoastere a dreptului ce ar face obiectul litigiului si nu intrerupe cursul prescriptiei” [art. 602 alin. (2)].

 

Solutionarea conflictului dedus judecatii prin mediere

In cazul in care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor sau la propunerea oricareia dintre acestea ori la recomandarea instantei, cu privire la drepturi asupra carora partile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect solutionarea in tot sau in parte a litigiului. Pentru informarea partilor, mediatorul nu va solicita plata onorariului. La inchiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, in toate cazurile, sa transmita instantei de judecata competente acordul de mediere si procesul-verbal de incheiere a medierii in original si in format electronic daca partile au ajuns la o intelegere sau doar procesul-verbal de incheiere a medierii in cazul in care intervine esuarea medierii sau depunerea contractului de mediere] [art. 61 alin. (1) si (2) din Legea nr. 192/2006].

In ceea ce priveste cauzele civile, judecarea acestora va fi suspendata pentru desfasurarea procedurii de mediere de catre instantele judecatoresti sau arbitrale, la cererea partilor, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila. Cursul termenului perimarii este suspendat pe durata desfasurarii procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnarii contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutita de taxa judiciara de timbru [art. 62 alin. (1)-(3) din Legea nr. 192/2006].

In cazul in care litigiul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, cu respectarea conditiilor legale, o hotarare care sa consfinteasca invoiala lor, dispozitiile art. 438-441 C.proc.civ. aplicandu-se in mod corespunzator. Odata cu pronuntarea hotararii, instanta va dispune, la cererea partii interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, platita pentru investirea acesteia (exceptand cazurile in care conflictul solutionat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje si cauze succesorale). Hotararea de expedient pronuntata conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu [art. 63 alin. (1)-(3) din Legea nr. 192/2006].