informatii utile

Legislatie internationala

Aici gasiti informatii utile referitoare la procedurile in fata instantelor internationale, cu mentiunea ca informatiile prezentate in aceasta sectiune au un caracter pur informativ.

Comunicarea documentelor judiciare si extrajudiciare in materie civila si comerciala intre statele membre

(conform Regulamentului Consiliului nr. 1348/2000 din 29 mai)

Regulamentul se aplica in materiile civile sau comerciale care presupun transmiterea documentelor judiciare si extrajudiciare de la un stat membru la altul; el nu se va aplica insa in cazurile in care adresa persoanei careia ii va fi comunicat documentul nu este cunoscuta. In ceea ce priveste autoritatile de transmitere si de primire a documentelor, art. 2 din Regulament prevede ca fiecare stat membru va desemna ofiterii publici, autoritatile sau alte persoane, competente sa transmita sau sa primeasca documentele judiciare si extrajudiciare care vor fi comunicate intre statele membre. Desemnarea este facuta pentru o perioada de 5 ani si poate fi reinnoita.

Pentru cunoasterea situatiei la nivelul UE fiecare stat membru furnizeaza Comisiei urmatoarele informatii:
a) numele si adresele autoritatilor de primire;
b) competentele teritoriale ale acestora;
c) modalitatile de primire a documentelor;
d) limbile care pot fi utilizate la completarea formularelor standard din anexa.

De asemenea, potrivit art. 3 din Regulament, fiecare stat membru va desemna organismul central responsabil cu:
a) furnizarea de informatii autoritatilor de transmitere;
b) identificarea solutiilor la dificultatile care pot aparea in timpul transmiterii documentelor ce fac obiectul comunicarii;
c)transmiterea, in cazuri exceptionale, la solicitarea autoritatilor de transmitere, a cererilor catre autoritatile de primire competente.

Transmiterea documentelor se va realiza direct si cat mai repede cu putinta intre autoritatile desemnate; aceasta se realizeaza prin mijloace adecvate, cu conditia ca documentele primite sa fie valabile si intocmai cu documentul transmis, iar informatiile sa fie lizibile. Documentulul care va fi transmis va fi insotit de o cerere care sa fie conforma cu formularul-tip prevazut in anexa. Formularul va fi completat in limba oficiala a statului membru caruia i se adreseaza, sau, daca sunt mai multe limbi oficiale in acest stat, limba oficiala sau una din limbile oficiale ale locului unde comunicarea este efectuata, sau in alta limba pe care statul membru o accepta.

Inscrisurile care sunt transmise pot fi: cererea de chemare in judecata cu actele anexate acesteia, citatie pentru un termen de judecata, cererea de numire a unui reprezentant caruia sa i se comunice actele procedurale si procesuale etc. La primirea unui document, autoritatea de primire, cat mai curand posibil, dar intr-un termen de 7 zile de la primire, va trimite o confirmare autoritatii de transmitere prin cele mai simplificate modalitati de transmitere, folosind formularul standard din anexa.

Comunicarea documentelor se va face in conformitate cu legea statului membru destinatar sau printr-o modalitate solicitata de autoritatea de transmitere, doar daca astfel de metode nu sunt incompatibile cu legea statului membru destinatar. Data comunicarii documentului va fi data calculata in conformitate cu legea statului membru destinatar.

Procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

In baza Conventiei si a protocoalelor sale, orice stat parte si orice persoana fizica pot sesiza Curtea in mod direct. Actiunea are un caracter individual si este admisibila in cazurile in care reclamantul se pretinde victima unei violari, prin actiune sau prin omisiune, din partea unui stat membru. Calitatea procesuala se dobandeste independent daca a existat sau nu un prejudiciu sau daca victimizarea s-a produs direct sau indirect. Procedura este contradictorie si publica. Audierile sunt tot publice.

Reclamantii individuali pot inainta ei insisi cererile, dar se recomanda sa fie reprezentati de catre un avocat, acest lucru fiind necesar la audieri dupa ce cauza a fost declarata admisibila. In acest sens, Consiliul Europei a infiintat un sistem de asistenta juridica pentru persoanele fara posibilitati materiale. Fiecare cerere este repartizata unei sectii al carei presedinte desemneaza un judecator raportor care dupa o examinare prealabila a cererii va stabili daca aceasta va fi examinata de catre un comitet sau de catre o camera. Un comitet poate sa declare in unanimitate o plangere ca fiind inadmisibila sau o poate sterge de pe rolul Curtii atunci cand o astfel de hotarare poate fi luata fara o alta examinare.

Hotararile Marii Camere si hotararile unei camere devin definitive in urmatoarele situatii: atunci cand partile declara ca ele nu vor cere retrimiterea cauzei in fata Marii Camere, la trecerea unui termen de trei luni de la data hotararii, daca retrimiterea cauzei in fata Marii Camere nu a fost ceruta, atunci cand colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere formulata potrivit art. 43 (daca aceasta ridica o problema grava referitoare la interpretarea prevederilor Conventiei, sau ale protocoalelor sale sau o problema grava de ordin general). Camerele pot fi sesizate cu plangerile individuale care le sunt repartizate de catre judecatorul raportor, cu cele nedeclarate inadmisibile de catre Comitet si cu cererile interstatale. Hotararile Camerei privind admisibilitatea unei cereri trebuie facuta publica si motivata.

Cererea pentru a fi admisibila trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: trebuie facuta dupa epuizarea tuturor cailor de atac interne; sa nu fi trecut un termen mai mare de 6 luni de la data cand hotararea a ramas definitiva si irevocabila in plan intern, cererea sa nu fie identica, cu o alta cerere examinata anterior de catre Curte sau de alta instanta internationala, sa nu fie incompatibila cu dispozitiile Conventiei si a protocoalelor sale, cererea sa nu fie vadit nefondata sau abuziva.

Dupa ce o petitie a fost declarata admisibila, partile sunt invitate sa aduca probe, sa faca declaratii scrise, inclusiv o eventuala cerere privind o satisfactie echitabila. Statul parte al carui cetatean este implicat in cauza, poate interveni de drept. Procedura de fond in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului este contradictorie si publica. Hotararea unei camere devine definitiva la expirarea termenului de 3 luni de la pronuntare, sau inainte, daca partile declara in mod expres ca nu doresc sa ceara retrimiterea sau atunci cand colegiul marii camere declara cererea de rejudecare inadmisibila. Regulamentul Curtii prevede trei cai de atac sub forma cererilor: de interpretare, revizuire si rectificare a erorilor.

Procedura in fata Curtii Internationale de Justitie

Procedura de solutionare a litigiilor deferite Curtii este asemanatoare cu procedura de judecata din procesele civile, cu adaptarile impuse de specificul unor cauze in care partile sunt state si nu persoane fizice sau juridice de drept privat. Completul care poate judeca este alcatuit din minimum 9 membri iar limbile oficiale sunt engleza si franceza sau alta limba, daca partile cad de acord sa o foloseasca si obtin si asentimentul Curtii. Procedura de judecata comporta doua faze: una scrisa si una orala.

Faza scrisa consta in prezentarea detaliata a motivelor in fapt si in drept, pe care se bazeaza fiecare parte si raspunsul dat capetelor de cerere ale celeilalte parti. Documentele pe care se bazeaza partile trebuie in mod normal anexate si ele, dar daca acestea sunt foarte intinse, vor fi incuviintate extrase iar, intreg documentul va fi depus la Grefa, la dispozitia membrilor Curtii si a celeilalte parti, pentru a-l consulta. Curtea insasi poate cere documente sau explicatii pe durata etapei scrise.

Presedintele instantei se intalneste cu agentii si partile de indata ce este posibil, dupa ce li s-a stabilit data unei intalniri, pentru a se asigura in legatura cu punctele lor de vedere, in legatura cu numarul si ordinea completarii cererilor partilor. O decizie se va lua apoi de catre Curte in ce priveste punctul de vedere al partilor, pentru ca sa nu se inregistreze nici o intarziere justificata. Curtea formuleaza decizia sa sub forma unui Ordin emis de obicei dupa o luna dupa initierea procedurilor si publicat in Rapoartele Deciziilor, avizele consultative si ordinelor.

Cererile au un caracter de confidentialitate inainte de pronuntarea deciziei finale. Faza orala – dupa ce toate cererile au fost completate, litigiul poate intra in faza audierilor, in principiu exista un interval de cateva luni intre cele doua faze. Motivele expuse oral sunt inregistrate in limba oficiala si o transcriere este intocmita de grefier. In ceea ce priveste administrarea probelor, Curtea Internationala de Justitie are puterea, conform Statutului, sa faca toate operatiunile necesare scopului propus, incercand pe cat posibil sa evite metodele caracterizate de un prea mare formalism, cooperand cu partile si luand in condsideratie diferite conceptii pe care acestea le-ar putea infatisa. Chestiunile legate de fapte, care de obicei nu constituie obiectul neintelegerilor intre parti, sunt in general sustinute de documente, aceste probe facand parte din cererile initiale.

Dupa ce faza scrisa s-a incheiat, noi documente pot fi prezentate si admise in conditii exceptionale, cu conditia ca acest lucru sa nu intarzie desfasurarea procesului. Curtea are ea insasi dreptul de a chema martori, dar nu a facut-o niciodata. Dupa prezentarea concluziilor fiecarei parti in aceasta etapa orala, consilierii juridici raspund sau completeaza raspunsurile lor la intrebarile Curtii sau ale vreunui judecator si fiecare agent da citire concluziilor finale ale tarii pe care o reprezinta, inmanand acest text semnat, grefierului. La sfarsitul ultimei sedinte publice, Presedintele solicita agentilor sa ramana la dispozitia Curtii.

Procedura in fata Curtii Penale Internationale

Se desfasoara pe mai multe etape, astfel:
a) sesizarea Procurorului Curtii;
b) procedura in fata autoritatilor statului national;
c) procedura in fata Camerei Preliminare;
d) procedura in fata Camerei de Prima Instanta;
e) pronuntarea sentintei;
f) procedura in fata Camerei de Apel.

Curtea Penala Internationala poate fi sesizata prin urmatoarele moduri: prin sesizarea Procurorului de catre un stat parte, prin sesizarea Procurorului de catre Consiliul de Securitate al ONU, prin deschiderea, din oficiu, de catre Procuror, a unei anchete in legatura cu savarsirea unei infractiuni. Daca in timpul derularii anchetei, Procurorul concluzioneaza ca nu exista o baza suficienta pentru urmarire, el va fi informa Camera Preliminara despre concluzia sa si motivele acesteia. Daca Procurorul hotaraste ca exista o baza rezonabila pentru a actiona, existand suficiente motive considerabile pentru a crede ca o ancheta ar servi intereselor justitiei, el este obligat sa informeze Camera Preliminara. De asemenea, Procurorul poate sa solicite arestarea persoanei, masura pe care o dispune Camera Preliminara, pe baza formarii convingerii ca sunt motive rezonabile de a crede ca persoana in cauza a comis crima si ca arestarea este necesara pentru a garanta prezenta acesteia in fata instantei, impiedicarea obstructionarii anchetei, precum si a comiterii unei alte crime.

Statul parte, care primeste cererea de arestare, trebuie sa ia imediat masuri pentru punerea in executare a cererii, conform propriei legislatii si statutului Curtii. Persoana arestata este imediat deferita autoritatilor judiciare competente ale statului de detentie, care va verifica daca mandatul de arestare a vizat intr-adevar acea persoana, daca procedura de arestare a fost respectata si daca au fost respectate drepturile persoanei in cauza. Intr-un termen rezonabil, dupa predarea persoanei catre curte sau infatisarea sa voluntara, Camera Preliminara va tine o sedinta pentru a confirma invinuirile pe care Procurorul intelege sa se bazeze pentru a cere trimiterea in judecata. Aceasta sedinta se desfasoara in prezenta Procurorului si a persoanei care face obiectul anchetei sau a urmaririi, precum si a avocatului acesteia.

Camera Preliminara detinand copia integrala a dosarului cauzei, va decide, in functie de consistenta sa si a probelor care vor fi prezentate de parti, daca va trimite acuzatul in fata unei Camere de Prima Instanta, pentru a fi judecat. Aceasta procedura va fi condusa de un judecator. In faza urmatoare a procesului, in cazul verdictului de vinovatie, Camera de Prima Instanta va stabili pedeapsa ce va fi aplicata, tinand seama de concluziile si de probele pertinente prezentate in cadrul procesului. Curtea Penala Internationala poate pronunta impotriva unei persoane declarate vinovata, o sentinta de condamnare de pana la 30 de ani de inchisoare, iar pentru crime de extrema gravitate, inchisoarea pe viata.

Procedura europeana a somatiei de plata

(conform Regulamentului CE nr. 1896/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 12 decembrie 2006)

Reglementare care are drept scop, permiterea creditorilor printr-o procedura speciala, aceea a somatiei de plata, sa isi recupereze creantele mai rapid si cu costuri minime, cu conditia ca acestea sa nu fie contestate. Absenta unor reglementari procedurale specifice in legislatiile statelor membre referitoare la solutionarea cu celeritate a litigiilor transfrontaliere de acest gen, necesitatea asigurarii unor servicii juridice calificate, de regula, prestate de un avocat, durata indelungata de comunicare catre parti a actelor de procedura, precum si cheltuielilor aferente traducerii si chiar a infatisarii partilor in instanta au fost motivele esentiale pentru instituirea noii proceduri.

Toate aceste inconveniente ar fi fost de natura, pe de o parte, sa avantajeze debitorii de rea-credinta in relatiile comerciale transfrontaliere si, pe de alta parte, sa descurajeze operatorii economici, in special, intreprinderile mici si mijlocii, confruntati cu recuperarea dificila a creantelor necontestate – sa isi extinda activitatile in afara statului in care isi au sediul stabil, ceea ce ar fi determinat un obstacol in calea schimburilor comerciale intre statele membre. Incepand cu 12 decembrie 2008, aplicarea noii proceduri europene a somatiei de plata va permite solutionarea dificultatilor determinate de existenta procedurilor nationale diferite in aceasta materie si asigurarea unor conditii identice de exercitare a drepturilor creditorilor pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Acest procedeu confera creditorului un mijloc de actiune complementar si facultativ de a-si recupera creanta ce deriva din raporturi juridice transfrontaliere.

Pentru asigurarea celeritatii procedurii, regulamentul 1896/2006 instituie la recurgerea de formulare-tip ce vor fi utilizate in toate formele de comunicare intre parti si instanta sesizata. Somatia europeana de plata emisa intr-un stat membru si care a devenit executorie va trebui sa fie considerata, in scopul punerii ei in executare, ca si cum ar fi fost emisa in statul membru in care este solicitata executarea. Instanta de executare dintr-un stat membru va considera ca sunt indeplinite toate conditiile de emitere a unei somatii europene de plata pentru a permite executarea acesteia fara un control judecatoresc privind aplicarea corecta a regulilor minimale de procedura in statul membru in care aceasta isi exercita jurisdictia.

Pentru a fi aplicabila procedura somatiei europene de plata, trebuie cumulate doua conditii:
a) creanta trebuie sa fie necontestata, lichida, si exigibila, si sa decurga din obligatii contractuale civile si comerciale;
b) litigiul sa aiba un caracter transfrontalier, respectiv ca partile in litigiu sa aiba domiciliul, resedinta obisnuita sau sediul intr-un stat diferit de cel in care procedura este supusa solutionarii.

Procedura somatiei europene de plata reprezinta o prima etapa – aplicata la o procedura concreta – catre organizarea procedurilor de executare transfrontaliere la nivel comunitar, actualmente in curs de derulare. De asemenea, procedura simplificata de emitere a somatiei europene de plata va inlatura cu certitudine orice posibile amanari sau costuri suplimentare ce puteau aparea prin aplicarea Regulamentului nr.44/2001 si a Legii 187/2003, din moment ce procedura Exequatur-ului pentru punerea in executare a somatiei europene de plata nu mai este aplicabila.

In acelasi timp, instituirea acestei proceduri poate constitui impulsul necesar pentru armonizarea, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, cu aplicarea principiului subsdiaritatii, a reglementarilor procedurale in materie, cu consecinta directa a liberei circulatii a hotararilor judecatoresti si a tranzactiilor extrajudiciare intocmite intr-un stat membru pe intreg teritoriul acesteia.

Comunicarea catre parat a somatiei europene de plata

Se face, in principiu, in termen de 30 de zile de la data introducerii cererii de catre reclamant; paratul este informat cu privire la posibilitatea de a plati reclamantului suma care este mentionata in somatia de plata, fie de a se opune somatiei de plata, prin formularea unei opozitii ce va fi depusa la instanta emitenta (instanta de origine), opozitie care trebuie formulata in termen de 30 de zile de la data la care i s-a comunicat sau notificat somatia.

Potrivit art.12 alin.4 din Regulamentul 1896/2006, somatia europeana de plata astfel emisa trebuie sa informeze paratul ca:
a) somatia a fost emisa numai pe baza informatiilor furnizate de reclamant si nu a fost verificata de instanta;
b) somatia va deveni executorie, cu exceptia cazului cand paratul nu va formula opozitie;
c) in cazul in care paratul a formulat opozitie, procedura va continua in fata instantelor competente din statul membru in care isi exercita jurisdictia instanta de origine, in conformitate cu normele de procedura civila de drept comun, cu exceptia cazului cand reclamantul a cerut in mod expres ca procedura sa ia sfarsit in acest caz.

Regulamentul acorda o atentie speciala reglementarii modalitatilor de comunicare a somatiei catre parat, avand in vedere importanta acesteia, si faptul ca termenul de introducere a opozitiei fiind esential, in contextul in care emiterea somatiei nu a fost caracterizata de principiul contradictorialitatii, si a asigurarii dreptului la aparare al paratului.

Potrivit art.13, somatia europeana de plata poate fi comunicata sau notificata paratului in conformitate cu legislatia nationala a statului in care trebuie efectuata comunicarea sau notificarea, intr-unul din urmatoarele moduri:
a) comunicare sau notificare personala, paratul semnand o confirmare de primire care contine data primirii;
b) comunicare sau notificare personala printr-un document semnat de persoana competenta care a efectuat comunicarea sau notificarea, cu mentiunea ca paratul a primit actul sau ca a refuzat sa-l primeasca fara niciun motiv legitim, precum si cu data la care a fost comunicat sau notificat actul;
c) comunicare sau notificare prin posta, paratul semnand si trimitand inapoi o confirmare de primire care contine data primirii.
d) comunicare sau notificare prin mijloace electronice, cum ar fi faxul sau posta electronica, paratul semnand si trimitand inapoi o confirmare de primire care contine data primirii.

Art.14 al Regulamentului 1896/2006 prevede ca somatia europeana de plata va putea fi notificata si in alte moduri, potrivit reglementarilor statelor membre, si anume:
a) comunicare sau notificare personala la adresa personala a paratului, unor persoane care locuiesc la aceeasi adresa cu acesta sau sunt angajate la aceasta adresa;
b) cand paratul este lucrator ce desfasoara o activitate independenta sau o persoana juridica, comunicare sau notificare personala, in localurile comerciale ale paratului, unor persoane angajate ale paratului;
c) depunerea somatiei in cutia postala a paratului;
d) depunerea somatiei la un oficiu postal sau la autoritatea publica competenta si comunicare scrisa cu privire la aceasta depunere in cutia postala a paratului, cu conditia ca aceasta comunicare scrisa sa mentioneze clar natura juridica a actului sau faptul ca este echivalenta cu o comunicare sau notificare si ca de la aceasta data incep sa curga termenele;
e) prin posta, fara atestarea paratului, atunci cand paratul este domiciliat in statul membru de origine, adica in statul in care isi are sediul instanta care a emis somatia;
f) prin mijloace electronice cu confirmare de primire, cu conditia ca paratul sa fi acceptat expres in prealabil acest mod de comunicare sau notificare.