informatii utile

Dictionar juridic

Ubicuitate
Criteriu de apre­ciere a locului savarsirii infrac­tiunii. Potrivit teoriei ubicui­tatii, infractiunea este consi­derata a fi savarsita pe teritoriul Romaniei, daca se constata ca pe acest teritoriu s‑a comis un act de executare a infractiunii consumate ori a tentativei, un act de participare sub orice forma la infractiune sau daca s‑a produs pe teritoriul nostru, rezultatul unei astfel de fapte. Legea penala romana, in baza principiului teritorialitatii se aplica tuturor infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei, iar teoria ubicuitatii da inteles locului savarsirii infractiunii in sensul celor mentionate.

Unilateral
Caracterul unui act juridic care da nastere unor obligatii in sarcina unei singure parti ceea ce il diferentiaza de actele cu caracter bilateral in care ambele parti se obliga reciproc. Stricto sensu, actul unilateral este opera unei singure vointe, pe cand contractul unilateral se formeaza prin vointa ambelor parti, chiar daca numai una din ele devine debitoarea celeilalte. Contractul unilateral poate fi oneros.

Uzucapiunea servitutii
Dobandirea unei servituti prin posesia dreptului de servitute exercitata timp de 30 de ani. Sunt susceptibile de a fi dobandite pe aceasta cale numai servitutile continue si aparente; nu pot fi uzucapate servitutile continue neaparente, precum si cele necontinue aparente. Odata cu uzucaparea dreptului de servitute se uzucapeaza si modul ei de exercitare. Uzucapiunea de 10–20 ani admisa pentru pro­prietate si uzufruct, in folosul posesorului cu just titlu si buna‑credinta nu isi gaseste aplicarea in materie de servituti. Calitatile si conditiile pe care trebuie sa le intruneasca posesia servitutii spre a conduce la uzucaparea dreptului de ser­vitute sau a modului ei de exer­citare sunt cele stabilite prin regulile generale aplicabile in materia uzucapiunii. Pentru a fi posibila uzucapiunea unei servituti este necesara o incal­care a fondului vecin, care sa constituie o uzurpare a dreptu­rilor proprietarului fondului aservit.

Uzufruct
Drept acordat unei persoane (uzufructuar), de a se folosi de un bun care nu este proprietatea sa si pe care nu-l poate instraina.

Uzul
(in materia dreptului comercial), reprezinta o practica indelungata (atitudini, comportari) care are un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate aplicata unui numar nedefinit de comercianti, care poate avea sau nu, caracter de izvor de drept. in lipsa unei dispozitii scrise, se va aplica uzul intocmai ca si legea scrisa, cu aceeasi putere obligatorie. Ca denumire, in unele legislatii (dreptul italian), aceste practici generale sau speciale ori locale apar sub formula de „uzuri”.