informatii utile

Dictionar juridic

Mandatar
Persoana care, in virtutea unui contract de man­dat, primeste imputer­nicirea si se obliga sa faca ceva in numele si pe seama man­dantului. Mandatarul se obliga sa execute insar­cinarea primita; sa dea soco­teala mandantului la cererea acestuia, despre felul cum a executat acea insar­cinare; sa plateasca mandan­tului daune‑in­terese, in even­tua­lita­tea in care, execu­tand necorespun­zator sau cu intar­ziere impu­ternicirea primita, a cauzat pagube acestuia. Ras­punderea sa va fi mai severa in cazul in care mandatul este gratuit; prin conventie, partile pot modifica intinderea raspun­derii mandatarului. in cazul in care mai multi mandatari au fost impu­terniciti prin aceeasi procura, fiecare dintre ei raspunde independent.

Masa succesorala
An­samblul bunurilor si valorilor de orice fel, care, facand parte din patrimoniul defunctului, constituie obiectul impartelii mostenirii. Nu fac parte din masa succsesorala contravaloarea primelor de asigurare platite (afara de cazul in care se dovedeste ca asigurarea respectiva a con­stituit, in realitate, o liberalitate – de ex. donatie indirecta facuta in avantajul unuia dintre moste­nitori).

Medierea
Este o modalitate de solutionare a conflictelor, alter­na­tiva procesului obisnuit sau arbitral; este o negociere asistata de un tert (mediatorul), respectiv o tehnica consensuala de rezolvare a conflictelor, constand intr‑o comunicare permanent orientata catre incheierea unei intelegeri intre parti care au atat interese comune, cat si divergente. Mediatorul propune partilor in procedura de mediere o solutie, fara a avea atributia de a o impune acestora. Partile pot accepta sau refuza in scris propunerea finala de mediere (tranzactia). Medierea are un caracter voluntar si se bazeaza pe conventia partilor (acord de mediere) de a rezolva o disputa sau o neintelegere. Medierea este guvernata de principiul confidentialitatii. Mediatorul va trebui sa fie impartial si neutru in activitatea sa, putand oferi informatii juridice partilor, respectand egalitatea partilor si punctele lor de vedere.

Monopol
1. drept exclusiv pe care il are cineva (de obicei, statul) de a dispune de ceva, de a efectua ceva (in special de a produce si de a desface anumite marfuri;
2. concentrarea unei parti insemnate a productiei si a desfacerii unei marfi de catre o intreprindere, ceea ce ii permite sa ingradeasca libera concurenta, sa domine piata si sa impuna astfel de preturi incat sa obtina profituri ridicate; dominatia monopolurilor constituie esenta economica a imperialismului.

Motiune
Hotarare exprimata prin vot de catre membrii unei adunari, prin care aceasta isi exprima atitudinea intr‑o problema importanta.